Blog de calatorie Budapesta

Budapesta

Pentru sarbatorile de iarna (24-27 dec) am ales Budapesta, fiind destul de aproape, si avand un zbor rapid- aproximativ 2 ore. Zborul a fost ok, putin obositor fiind seara, dupa o zi incarcata de bagaje si planuri pentru calatorie.

Am ajuns seara in aeroport, de unde am luat un taxi pentru a merge la cazare. A durat ceva pana am gasit hotelul unde aveam camera rezervata: gps-ul ne-a dat palpitatii,eram doua femei singure, plecate in vacanta... fara pic de orientare in spatiu😆

Ca si locatie era perfect, fix in centrul Budapestei - am lasat bagajele, am facut un dus si am plecat in recunoastere. Am ajuns la schimbul valutar pentru a cumpara forinti- moneda locala- si urmatorul popas l-am facut la un local cu burgeri, aproape de hotel pentru ca eram lihnite.

Burgerii au fost ok, cazarea la fel, tipul de la receptie era un fel de atlas, stia cam tot ce il intrebai si ce te-ar fi interesat sa afli ca si turist(unde se mananca bine, ce e de vazut, cat sunt de departe, la ce ora se inchid magazinele, orice detaliu) Dupa cina, am hotarat sa ne plimbam prin targul de Craciun, facandu-ne planuri pentru a doua zi.

Dis de dimineata am plecat spre un local unde am luat micul dejun, un fel de bistro italian, dupa care ne-am hotarat sa mergem sa vedem faimosul Chain Bridge. Era aproape de unde eram cazate, plus ca era o vreme atat de frumoasa, incat am hotarat sa mergem pe jos pana la el, am facut maxim 20 de minute.

Era plin de turisti, reusind greu sa facem poze fara sa iasa o persoana straina in ele.:D Era aglomerat, dar privelistea iti fura atentia si uitai de tot. 

La pranz am mancat intr-un local traditional Meat Boutique- cosy si cu un gulas unguresc foarte apetisant, servire ireprosabila si oameni foarte prietenosi. Bacsisul nu este un must acolo pentru ca in mod normal il au inclus in nota de plata: 20% din suma totala.

Dupa masa am hotarat sa urcam spre Palatul Regal- a fost distrus si reconstruit de multe ori. Palatul original a fost construit in stil gotic si a continuat sa fie extins timp de 300 de ani. 

Ne doream sa incercam si trenuletul pe sine ce urca incet catre palat, dar era o coada foartee mare, asa ca am hotarat sa facem putin sport si sa luam scarile, ceva ce nu recomand, daca nu esti intr-o forma fizica buna.

La coborare am hotarat sa mergem pe malul raului, am descoperit “Pantofii de pe Faleza Dunării” ce reprezintă, astăzi, unul dintre cele mai tulburătoare memoriale ale holocaustului din Budapesta.Incercand sa ne revenim dupa experienta si fiorii trecuti la vederea lor, am zarit niste ambarcatiuni ce iti ofera posibilitatea sa vezi Dunarea in timp ce te bucurai de briza si cina. Experienta dureaza undeva la doua ore, si am prins momentul perfect: am plecat pe lumina si ne am intors pe intuneric; asa putut sa vedem atractiile Budapestei in ambele “lumini”- arata uimitor in ambele cazuri. Seara este atat de luminat si focusul este fix pe cladirile impunatoare si maiestuoase, e ata de romantic si te indeamna la visare. A fost foarte relaxant si linistitor. 

Dupa plimbare am trecut prin targul de Craciun unde am gasit cel mai bun vin fiert pe care l-am baut vreodata si kurtosul de care probabil a auzit multa lume. Sunt total diferite la gust fata de ce am incercat la noi.

A doua zi am hotarat sa ne plimbam pe partea podului unde nu am fost cu o zi inainte, am vazut Palatul Parlamentului, o cladire impunatoare si atat de frumos construita ca iti taie rasuflarea. (foto)

In aceiasi plimbare am regasit si Biserica Matei Corvin sau Matyas, cel mai renumit monument al Budapestei si al intregii Ungarii. Aici a fost locul de incoronare al regilor maghiari.

In imediata apropiere se afla Bastionul Pescarilor, o constructie cu turnulete felurite ce mi s-a parut parca rupta din povestile cu castele, cu printi si zane. Bastionul Pescarilor este o fermecatoare constructie ridicata deasupra Budei si a Dunarii, construita pe la inceputul sec. XX, ca un turn de aparare, de unde-i vine si numele.

                                                                             

Dupa ce am inghetat suficient, pentru ca vremea se schimbase radical, am oprit intr-un local cu meniu traditional si am luat pranzul. Dupa am honarit pe strazi si pur si simplu, am cautat ca orice turist magnetei de frigider si alte prostioare ca sa luam cu noi acasa.La cina am ajuns la un local de care vreau mult sa ajung: restaurantul lui Jamie Oliver. Era mai mult bazat pe pizza, dar am mancat cea mai buna pizza de pana acum, si am incercat multe.

Am decis sa mergem si la un aquarium, dar dura destul de mult sa ajungem acolo si in curand se inchidea, nu aveam suficient timp sa vizitam tot. Am hotarat sa o lasam pentru alta ocazie, desi era una din punctele principale de atractie din oras, afland asta de la ghidul hotelului. Mi s-au parut interesante cartonasele cu reduceri la diferitele atractii turistice cu care probabil aveau contract de colaborare.Oamenii sunt ok, petrecareti dar au un program cam strict si scurt, in supermarket de exemplu era deschis pana maxim la 8-9, si de obicei ne tineau la usa pana se elibera in magazin. Barurile nu cred ca erau deschise mai mult de ora 12, iar farmaciile si magazinele pana in ora 10.

Rar gasesti localnicii care sa vorbeasca engleza, noi am cerut indicatii la un ghid turistic persoanelor care vorbeau intre ei in engleza. Am incercat sa cerem indrumare intr-un bar aproape de noi dar tipa de acolo nu pricepea boaba de engleza.Vremea era destul de asemanatoare cu o noastra, doar ca de-a lungul Dunarii este mult mai racoare si bate foarte tare vantul.Preturile sunt moderate, nu e mare diferenta intre noi si ei, doar ca mereu aveam impresia ca cheltui ceva mai mult, din cauza faptului ca au hartii mari de ordinul miilor, si mi se parea putin exagerat sa dau pe un burger 2000 forintzi, desi daca calculezi in banii nostri e undeva la 30 lei maxim.Per total e o experienta placuta si o recomand, desi nu cred ca o sa mai ajung prea curand acolo, am multe alte locatii pe care mi-as dorii sa le bifez pe viitor.